Versiune scurtă / rezumat

Grind Explo 2026: record național de scufundare în peșteră la −815 metri, în cel mai adânc aven din România

Tabăra de explorare speologică Grind Explo 2026 s-a desfășurat în Masivul Piatra Craiului în perioada 11 septembrie – 5 octombrie 2026. Pe parcursul celor 25 de zile — trei săptămâni și jumătate de activitate, o durată neobișnuit de mare pentru o expediție speologică în România — echipele au continuat explorarea Avenului de sub Vârful Grind. Acesta este cea mai adâncă peșteră cunoscută din țară, cu o adâncime de 815 metri față de intrarea situată în zona de abrupt montan, la altitudinea de 1.922 m.

Principalul obiectiv al ediției din acest an a fost explorarea sifonului aflat în punctul terminus al avenului, descoperit în 2025 la capătul noii ramuri explorate în profunzimea masivului.

Pregătirea acestei acțiuni a început încă din primele zile ale taberei și a presupus o logistică complexă. Sute de kilograme de echipament au fost transportate mai întâi până în apropierea intrării avenului, aflată în zona abruptă de sub creasta Pietrei Craiului cunoscută sub numele de Hornurile Grindului, într-un loc fără acces direct pe poteci montane. De aici, echipamentul specializat a fost coborât în mai multe ture prin aven, aproape integral pe verticale echipate cu corzi. În paralel, au fost redeschise și pregătite bivuacurile de la −540 m și −775 m, au fost îmbunătățite echipările din zona terminusului și au fost realizate lucrări de dezobstrucție la nivelul sifonului pentru facilitarea scufundării.

Record național la −815 metri

Pe 23 septembrie, speologul scafandru Radu Pușcas a realizat prima scufundare în sifonul terminal al Avenului de sub Vârful Grind, la cota de −815 metri, stabilind astfel recordul național pentru scufundarea speologică efectuată la cea mai mare adâncime față de intrarea unei peșteri din România.

Explorarea a arătat că sifonul are o adâncime mică, de sub un metru, însă continuarea este momentan blocată de dimensiunile reduse și de morfologia pasajului submers. Radu Pușcas a reușit să înainteze parțial în zona cea mai îngustă, însă configurația sifonului nu a permis trecerea completă.

Rezultatul scufundării a oferit informații precise despre configurația sifonului și a definit obiectivul principal pentru restul taberei: dezobstrucția și lărgirea pasajului pentru a face posibilă o viitoare continuare a explorării.

Lucrările au continuat aproape zilnic până în ultimele zile ale expediției. Echipe succesive au coborât la −815 m, au îndepărtat blocuri și au lucrat la lărgirea sifonului prin spargerea stratului de rocă de deasupra acestuia. Activitatea a presupus numeroase ture de mai multe zile în subteran și menținerea permanentă a unei logistici între suprafață, bivuacul de la −540 m, bivuacul avansat de la −775 m și terminus — o organizare specifică expedițiilor speologice dificile desfășurate în sistemele carstice alpine de mare adâncime.

La finalul Grind Explo 2026, sifonul rămâne deocamdată impenetrabil, însă avansul obținut prin lucrările realizate în punctul terminus a pregătit terenul pentru următoarele campanii de explorare. Această direcție rămâne una dintre principalele perspective de continuare către adâncurile Pietrei Craiului.

În paralel cu lucrările de la −815 m, echipele au urmărit și alte obiective importante: cățărări în zone verticale inaccesibile, explorarea și topografierea unor noi spații (precum o importantă descoperire a continuării unei ramuri ascendente la mijlocul cavității), reechiparea unor sectoare verticale și îmbunătățirea echipărilor traseelor corzilor existente, îmbunătățirea comunicațiilor și a infrastructurii de siguranță, precum și realizarea unor măsurători climatice experimentale.

Explorări pe mai multe direcții

Durata extinsă a taberei — aproape o lună — a făcut posibil ca, în paralel cu lucrările de la terminus, să fie abordate mai multe obiective de explorare aflate la diferite cote ale avenului.

În zona Puțului Walter Gutt, la aproximativ −450 m, David Bouffard, împreună cu echipele de suport, a realizat două ture de cățărare cu un grad ridicat de dificultate în context subteran. Acestea au inclus o cățărare în partea superioară a puțului și traversee expuse printr-o zonă cu rocă friabilă, pentru accesarea unor posibile continuări. Cățărarea a dus în două galerii scurte și înguste de unde a fost continuată explorarea și topografierea părții superioare a puțului. În cele trei zile de activitate în această zonă au fost descoperiți și topografiați aproximativ 25 de metri de galerii noi, cu cu perspectiva accesului in spații noi și a unei posibile conexiuni cu ramura paralelă de sub Himalaya II.

O altă direcție importantă a fost afluentul ascendent de la aproximativ −400 m. În ultimele zile ale taberei, a fost realizată o cățărare dificilă, îngreunată de cursul de apă de pe verticală și de prezența unui strat gros de montmilch. După aproximativ opt metri de cățărare, printr-o fereastră s-a ajuns la baza unui nou puț, cu dimensiuni considerabile și o înălțime de cel puțin 25 m. Pe unul dintre pereții acestuia au mai fost cațărați aproximativ 10 metri, fără ca partea superioară a verticalei să devină vizibilă.

La retragerea finală din aven, porțiunea nou explorată a fost topografiată. Descoperirea întărește ipoteza existenței unei noi ramuri paralele a avenului, iar dimensiunile spațiilor întâlnite și prezența unui debit activ de apă îi conferă un potențial deosebit. Zona rămâne astfel unul dintre obiectivele importante pentru viitoarele campanii de explorare.

A fost continuată explorarea unui mic afluent situat în apropierea cotei de −790 m, care s-a închis însă după 10 metri de galerie verticală ascendentă nou explorată.

Sub bivuacul de la −540 m au fost realizate lucrări de degajare, iar în alte sectoare ale avenului — inclusiv la cota de aproximativ −35 m, în Puțul Himalaya și în Puțul Walter Gutt — au fost refăcute sau îmbunătățite echipările pe corzi și condițiile de deplasare.

Siguranță, comunicații și măsurători în subteran

Explorarea la asemenea adâncimi presupune menținerea unei infrastructuri logistice și de siguranță de la baza muntelui până la intrarea în aven și, mai departe, pe întreaga adâncime a cavității. 

Pe parcursul Grind Explo 2026 au fost refăcute și îmbunătățite echipări în mai multe zone, inclusiv în Puțul Himalaya și în zona Puțului Walter Gutt. Au fost amenajate puncte cu echipamente pentru situații de urgență și prim ajutor la diferite adâncimi, iar bivuacurile subterane au fost întreținute și îmbunătățite.

Sistemul de telefon instalat în aven a avut un rol important în coordonarea activităților. Înaintea scufundării, comunicația a fost reparată și extinsă spre zonele profunde, ajungând până la sifonul terminal de la −815 m.

În paralel au fost realizate măsurători experimentale de temperatură, cu ajutorul unor dataloggere care au înregistrat variațiile pe parcursul mai multor zile în diferite puncte ale avenului. Au fost efectuate teste de comunicație, observații asupra condițiilor din subteran și au fost instalați senzori permanenți de temperatură în două puncte. Aceste date pot contribui la o mai bună înțelegere a microclimatului cavității și la pregătirea viitoarelor explorări.

O expediție desfășurată pe întreaga verticală a muntelui

Explorarea Grind nu începe la intrarea în aven și nu se termină la −815 metri.

Intrarea se află la aproximativ 1.922 m altitudine, în abruptul estic al Pietrei Craiului, iar materialele necesare expediției trebuie mai întâi transportate de la baza muntelui până în zona Refugiului Speologic și apoi până la intrarea în aven. De acolo începe transportul vertical, pe corzi, prin succesiunea de puțuri, până la bivuacurile subterane și mai departe către punctele de explorare și terminus.

Corzi, amaraje, acumulatori, echipamente de cățărare și scufundare, materiale pentru dezobstrucție, truse de prim ajutor, hrană și alte echipamente au fost mutate succesiv între suprafață și diferitele puncte de lucru.

Apa necesară taberei de suprafață a trebuit, la rândul ei, transportată de la baza muntelui. O parte din apa necesară activităților și bivuacurilor subterane a fost transportată pe verticale de la adâncimea de 115 m, iar în bivuacuri au fost folosite și sursele de apă existente în cavitate, apa fiind colectată și transportată către punctele în care era necesară.

În ultimele zile, întregul proces logistic s-a desfășurat în sens invers: echipele au scos treptat din adâncime echipamentul acumulat pe parcursul celor peste trei săptămâni de activitate, uneori transportând simultan mai multe „banane” — sacii speciali utilizați în speologie pentru transportul materialelor. Ultimele echipe din subteran au ieșit pe 4 octombrie, după cartarea noii explorări de la −400 m, iar pe 5 octombrie a fost încheiată retragerea taberei.

Condițiile din aven sunt dificile nu doar prin amploarea verticalelor, ci și prin mediul rece și umed. Temperatura variază de la aproximativ 3–3,5 °C în zona intrării la 5,5–6 °C în apropierea terminusului, iar umiditatea este foarte ridicată. În numeroase sectoare, deplasarea este îngreunată suplimentar de prezența apei pe verticale, provenită atât din cursul subteran activ, cât și din infiltrațiile și picurarea continuă de pe pereți.

Echipele au petrecut secvențe de mai multe zile în subteran, dormind în bivuacele dificile de la -540 m și de la -775 m, iar unul dintre speologi a petrecut nouă zile consecutive în subteran și 17 zile în total.

Cel mai adânc aven din România

Avenul de sub Vârful Grind, cunoscut și sub numele de Avenul din Colții Grindului, este în prezent cea mai adâncă peșteră cunoscută din România, cu o denivelare de 815 metri.

Avenul a fost descoperit în anul 1985, într-o zonă a Masivului Piatra Craiului cu unul dintre cele mai mari potențiale de denivelare din țară, și se află încă în explorare.

Cavitatea este formată preponderent din puțuri și verticale și are foarte puține sectoare orizontale. Parcurgerea sa este dificilă și se face în cea mai mare parte pe corzi, folosind tehnici specifice speologiei alpine. Pentru explorările din zonele profunde sunt necesare ture de mai multe zile și folosirea bivuacurilor amenajate în subteran.

În ultimii ani, explorarea sistematică a permis depășirea succesivă a mai multor obstacole. După trecerea sifonului din zona −775 m și explorarea verticalelor aflate dincolo de acesta, în 2025 a fost descoperită o nouă ramură, a cărei explorare a condus până la actualul terminus de la −815 m. În 2026, explorarea a intrat într-o nouă etapă prin prima scufundare a sifonului terminal și începerea lucrărilor necesare pentru depășirea acestuia.

Dincolo de componenta tehnică și sportivă, explorările contribuie la acumularea de noi informații despre structura internă, geomorfologia și hidrogeologia Masivului Piatra Craiului. Observațiile și măsurătorile realizate în zone altfel inaccesibile pot contribui la o mai bună înțelegere a circulației subterane a apei și a structurii carstice a masivului.

36 de speologi implicați în Grind Explo 2026

Tabăra a fost organizată de Clubul de Speologie Silex Brașov și de Asociația Speologică Focul Viu București. Alături de membrii celor două organizații au participat speologi de la Clubul de Speologie Cristal Oradea, Clubul Speologilor Amatori Cluj, Clubul de Speologie Prusik Timișoara, Clubul de Speologie Avenul Brașov și Asociația Română de Educație Speologică.

În total, 36 de speologi au contribuit la activitățile Grind Explo 2026, atât în subteran, cât și la suprafață — de la explorare, scufundare, cățărare și dezobstrucție până la echipare, topografiere, comunicații, transport și suport logistic. Aproximativ o treime dintre participanți au ajuns până în punctul terminus de la −815 m, unde au lucrat direct la obiectivele din acea zonă. Aproximativ jumătate dintre participanți au trecut de cota −540 m, iar alte echipe au desfășurat activități în partea superioară a avenului și la suprafață. De la organizarea și transportul echipamentului până la lucrul și explorarea în profunzime, rezultatele GrindExplo 2026 sunt rezultatul unei echipe în care fiecare activitate a contat.

Participanții la GrindExplo 2026 au fost:
Andrei Alexandru, Ștefan Arsene, Maria Bodrea, Adrian Bodrea, Fábián Botond, David Bouffard, Oana Harabagiu-Bouffard, Andrei Ene, Pál Ferenc, Călin Florea, Narcis Ghiță, Eliza Grigore, Lavinia Hansmann, Mark Herman, Alina Iordache, Andrei Kovats, Mihai Leu, Aura Linte, Claudiu Loghin, Iulian Mihai, Marius Milașcon, Iris Naicu, Alice Nemeș, Dragoș Netoi, Alexandru Pologea, Radu Pușcas, Cătălin Radu, Adrian Rădulescu, Iulia-Cristina Stika, Emilian Stoica, Gabriel Stroe, Natalia Ștefan, Tiberiu Trif, Sofia Tănase, Tim Vercauteren și Diana Vlad.

Grind Explo 2026 s-a desfășurat în Parcul Național Piatra Craiului și a beneficiat de sprijinul moral al Federației Române de Speologie.

După 25 de zile de activitate, explorarea rămâne deschisă pe mai multe fronturi. Sifonul de la −815 m reprezintă în continuare principala provocare către adâncime, în timp ce ramura ascendentă explorată la aproximativ −400 m oferă o direcție importantă pentru următoarele tabere.

Mai multe informații:
Jurnalul Grind Explo 2026: https://speosilex.ro/grind-2026-jurnal/

https://www.facebook.com/GrindExplo

Raport FSE campanie/tabere 2025:
https://speosilex.ro/grind/doc/2025/fse_report/ESP_2025_04_Grind_Report.pdf

Despre cavitate:
https://speosilex.ro/avenul-de-sub-varful-grind/